Lucian Țidorescu

 

tidorescu800



1. Multe dintre tablourile dumneavoastră înfățișează marii clasici ai muzicii: Beethoven, Mozart. Tchaikovski. Care este legătura dintre muzica lor și dumneavoastră?

Adevărul e că sunt un meloman, nu pot picta în absența muzicii. Ba, chiar mai mult de atât… nu pot lucra dacă nu descopăr o piesă care să mă emoționeze, pe care o pun pe „repeat”. Uneori descopăr că am ascultat-o de 200 de ori. Muzica pe care o ascult nu e doar din zona clasică. Ultima lucrare (Sudorul) e creată pe fondul unei balade noi a celor de la Cargo (piesă care nu a fost incă lansată!)



Și, ca să fiu sincer, portretele compozitorilor clasici le-am făcut pentru că am observat o nișă pe acest segment. Adică, nu aveau o imagine „împrospătată”. În felul acesta, am ajuns să apar pe coperta revistei germane „DEUTCHLAND MAGAZINE” sau în revista „LISTEN- LIFE WITH CLASSICAL MUSIC”, cea mai importantă revistă din domeniul muzicii clasice din New York etc.

2. Care a fost momentul în care v-ați descoperit stilul și cum v-a făcut să vă simțiți?caragiale_tidorescu800

              M-am inspirat dintr-un vitraliu de-al pictorului polonez Wyspianski, mai precis, dintr-un colț de vitraliu unde pictorul a încalcat regulile de culoare.  La început m-am simțit ca un copiist, însă un pas important l-am făcut pe 20 februarie anul acesta (după 10 ani!), când întâmplător am descoperit o nouă cale pe acest stil.

          De acum, lucrările mele vor fi altfel, mai realiste, mai puternice, mai spectaculoase.

3. Ați știut de la început că veți deveni pictor?

               Am visat, ca toți adolescenții , dar m-am pierdut pe drum. Abia pe la 27 de ani mi-am revenit și m-am reapucat de studiu. După vreo 4 ani de studiu (anatomie, portretistică) am trecut pe culoare.

               Atunci am știut că asta voi face în continuare!

4. Cum este să fii cunoscut pe plan mondial și ce v-a ajutat cel mai mult să ajungeți aici?

            Sunt cunoscut în anumite medii. Cred că niciun pictor contemporan nu poate să spună că este o vedetă mondială. Acest loc a fost ocupat de muzicanți, actori, modele etc.  Un pictor se poate numi cunoscut atunci când oamenii își imprimă tricouri cu lucrarea lui și nici atunci nu e sigur că ei cunosc autorul lucrării.

              Ajutorul cel mare al unui pictor care refuză să expună este internetul.  Nu-mi plac  expozițiile de artă,  vernisajele, detest lăudătorii,  mă ajută mai mult când un traficant de mașini îmi spune dacă îi  place sau nu o lucrare de-a mea. Ăștia sunt  sinceri!

5. Lucrările dumneavoastră sunt, cu riscul de a suna clișeic, o explozie de culoare. Este o reflecție a interiorului sau este felul în care vedeți lumea înconjurătoare?

ghiocel-tidorescu800

              Am trăit 40 de ani în comunism cenușiu , 20 de ani înainte de Revoluție, 20 de ani după Revoluție. Cred că de acolo se trage nevoia de culoare puternică. 

6. Ce vă inspiră? Care este spațiul în care vă simțiți cel mai mult creativ?

             Scanez viața de dimineața până seara, scanez trecutul meu, iar atunci când simt că-mi bate inima mai tare, știu că-i o idee bună. Dacă și după două luni când mă gândesc la acest subiect  simt la fel, atunci sigur e o idee bună. Așa am făcut portretul celui care mi-a furat bicicleta, asa am făcut cutia de viteze de Dacia 1300 etc.

7. În ce măsură estimați că v-a influențat spațiul urban arta? 

             Spațiul urban din România este o nebunie, este total imprevizibil, e o minunăție pentru creație, e o sursa de inspirație superbă pentru artiștii mai puțin lirici.

            La noi căruțele nu acordă prioritate Mercedes-urilor, la noi dacă stai pe o terasă, vezi  cea mai pestriță lume care trece prin fața ta. Ce vrei mai mult ? Numai să poți crea și vinde cât te inspiră acestea.

8. Dacă nu era Aradul, ce oraș ați fi îndrăgit? 

           În Sibiu aș locui, dar mi-aș dori să fac creație temporară în Copșa Mică, Petroșani, Reșița, în mizeriile astea unde poți să creezi contrariul. 

9. În descrierea uneia dintre lucrările dumneavoastră („Te sun eu”) spuneți că ați amânat subiectul “dragostea”. De ce?

I'llcallyou800

               Deoarece, până la „Te sun eu”, nu am găsit ceva nou de spus pe acest subiect. Cred că și despărțirea pe care am sugerat-o în această lucrare face parte din acest sentiment minunat.

              Acum lucrez, în mintea mea, la construcția unei lucrări pe aceeași  temă, care se va numi „Adulterul”.

10. Care este relația dintre artă și cultură? Cum ne influențează arta viața de zi cu zi? 

        Dintr-un popor apus rămâne doar cultura. Personalitățile și evenimentele din trecutul unui popor le știm, în mare măsură, datorită artei (pictură, sculptură, literatură). 

        Mediul economic se inspiră mult din arta plastică. Cele mai evidente sunt cafenelele, îmbrăcămintea.  Mai nou, în lume au apărut picturi în întâmpinare: pe trotuare, pe pereți, pe ruinele industriale etc. 

11. Un sfat pentru tinerii artiști?

        De la maneliști putem învăța ceva: ei se adresează publicului direct, au un mesaj care merge direct la suflet.

       Si oamenii educați au suflet! O carieră nu constă în numărul de persoane sau de grup, ci în starea pe care o are privitorul în fața lucrării tale. 

P.S.: Nu dau Requiem-ul lui Mozart pe toată muzica contemporană!





Dacӑ vrei sӑ descoperi și mai mult lumea lui Lucian Țidorescu, intrӑ pe http://www.artbylucian.com/



Comments

Recent Posts

Social Media Integration Powered by Acurax Wordpress Theme Designers
Visit Us On TwitterVisit Us On FacebookVisit Us On PinterestCheck Our Feed